Ce este stimularea? Ce înseamna defapt acest cuvânt pe care îl folosește toată lumea:doctori de specialitate, terapeuți, psihologi, logopezi chiar și mame…
De-a lungul timpului am fost întrebată frecvent ce am făcut alături de Alessia pentru a-i atinge potențialul pe care îl are .
Ei bine…răspunsul este simplu :am stimulat corespunzator interesele ei,dar în spatele acestui răspuns se află o serie de acțiuni ce duc la o complexitate mult mai mare. Și ca să nu o lungim cu tot felul de termeni,stimularea,se poate traduce prin:încurajare, ajutor, suport ….
Immanuel Kant spune așa „Copiii nu trebuie dresați în mod mecanic, ci trebuie învățați să gandească.”
Lumea văzută prin ochiii copiiilor este o lume magică, de basm, în care toate au o explicație și o soluție.
Curiozitatea celor mici o depășește cu mult pe cea a adulților , iar atunci când nu le este hrănită corespunzător,ea,se transformă în tantrumuri ,iar cu timpul poate chiar să dispară.
Așadar cum stimulăm copiii? Ce îi învățăm? Câte cărți de doctorat trebuie sa citim? Câte studii de specialitate? Păi … cam nici unul!
Îi invățăm ceea ce îi interesează.Mergem ghidați de curiozitatea lor infinită și presărăm informații pe tot drumul. Informații ce au legătură cu ceea ce vor să cunoască, cu ceea ce își doresc să îmbunătățească.
Nu le aprindem un televizor dacă vor să știe mai multe despre dinozauri! Le cumpărăm o carte, citim ÎMPREUNĂ, dezvoltăm jocuri de rol, facem experimente, mergem la un muzeu, facem cartonașe cu imagini, denumiri si explicații.
Ce facem când copilul are 7 ani și profesoara zice că TREBUIE să învețe literele? Ca e mare și trebuia să le știe până acum…dar copilul vrea să se joace cu Elsa de-a papușile… Păi ne punem pe treabă și ne JUCĂM CU COPILUL, de-a Elsa care merge la mAsĂ și scriem pe masa aceea denumirea și îi prezentăm prichindelului literele, dar prin joc.
Și mai luăm si o tavă de mălai și o învățăm pe Elsa să scrie literele. NU forțăm copilul pentru ca așa a zis X-ulescu, NU îl presăm pentru că e MARE! Avem RĂBDARE cu el și ne bucurăm împreună de COPILĂRIE.
Dar ce facem dacă copilul nu vorbește? Are 2 ani și nu scoate un sunet… ne panicăm? Nu!
Vorbim noi, vorbim continuu ca o moară stricată și îi explicăm tot ce vedem, tot ce auzim și tot ce simțim. Nu o ascultăm pe Coana Maria care spune că la vârsta respectivă trebuia să turuie! Luăm legătura cu un specialist care NU ne JUDECĂ , ci este empatic și NE ÎNVAȚĂ ceea ce trebuie făcut în favoarea copilului:ce jocuri să implementăm, cum să ne folosim de motivația celui mic în favoarea lui s.a.m.d
NU aprindem televizorul să învețe din desene limba engleză, căci asta nu îl ajută. Ce îl ajută este atunci când îi arătăm și îi explicăm cum merge mașina de spălat, ce detergent folosim, cum facem o prajitură, când îi citim o carte.
Ba chiar îl ajută mai mult când aleargă prin parc și își julește genunchi căci aceea este COPILĂRIA, iar el trebuie să o trăiască din plin ACUM și tu la fel!
Trăiește alaturi de copilul tău și lasă vecinii, superpărinții și toți cei care nu au un feedback constructiv să își răcească gura! Ei nu sunt TU și nici copilul TĂU nu este al lor!
Sfat și recomandare personala : TRĂIEȘTE, VORBEȘTE, ÎNCURAJEAZĂ și dacă nu știi cum să o faci, ascultăți copilul și ai încredere în el, știe mai multe decât crezi tu!
Fii ancora lui! Arată-i cum să se ridice, NU îl ridica tu!
Dacă materialul te-a ajutat cât de puțin, aș aprecia un feedback și pentru idei de joacă și timp petrecut în familie ne poți urmări pe Instagram sau chiar să îmi lași un mesaj, promit să nu fiu Coana Maria, chiar daca Maria-i numele meu!